Dragi prieteni, am petrecut împreună în stradă iarna ce abia ne-a părăsit pentru a lăsa loc primăverii. Am ieșit din case în fiecare sâmbătă pentru a aprecia valorile din societate.
Prin gestul dumneavoastră, acela de a vă manifesta în public gratitudinea față de oamenii pe care îi considerați merituoși, ați dat și un puternic semnal cu privire la ceea ce ne dorim cu toții – promovarea oamenilor pe care societatea se bazează, punerea în lumină a oamenilor care reprezintă repere morale și/sau profesionale pentru societate. Considerăm că în acest moment se simte nevoia de o pauză. Suntem în Săptămâna Patimilor, iar în sâmbăta de dinaintea Învierii Domnului credem că fiecare dintre noi are alte priorități și de aceea am luat decizia de a suspenda acest frumos eveniment.
Ne vom revedea pe data de 18 aprilie 2015.
Mulțumim autorităților publice, structurilor de ordine publică din cadrul MAI, partenerilor noştri – Radio BigFM, Florăria Symbol, companiei Grafica Plus, Centrului Cultural Drăgan Muntean din Deva -, și tuturor celor care au ales să susțină necondiționat și în mod asumat această campanie. Un gând deosebit se îndreaptă către presa hunedoreană, care a fost alături din prima clipă, de la prima ediție, chiar atunci când nu se știa cât va dura acest eveniment.
Pentru oamenii care au ales să valideze cu prezența lor evenimentul avem cel mai important gând, pentru că fără ei nu s-ar fi întâmplat nimic, ar fi fost o altă încercare.
Mulțumim tuturor și revenim cu un scurt istoric și considerente pe marginea evenimentului.
În octombrie 2013, mai precis în ziua de 12, o mână de oameni se adunau în fața statuii lui Decebal din Deva pentru a-I mulțumi primului om dintr-o serie plină de importanță în mod public. Privită la început cu scepticiscm, așteptându-se să se vadă scopul politic ascuns sau cine știe ce alt vicleșug, acțiunile săptămânale au căpătat consistență în mod gradual, bucurându-se acum, spunem noi, de respectul și încrederea comunității, manifestate prin susținerea campaniei cu prezența domniilor voastre.
O surpriză absolut plăcută a fost susținerea necondiționată care a venit din partea presei, care de fiecare dată a mediatizat evenimentul, fie prin anunțarea lui, fie prin relatarea acestuia.
Ce este demn de remarcat, faptul că PREMIANȚII FĂRĂ PREMII a ajuns să fie inclusă în agenda evenimentelor publice săptămânale, faptul că este avută în vedere de oameni atunci când își stabilesc programul de weekend. Toate aceste lucruri sunt generatoare de emoții pentru cei care au lucrat sistematic și susținut la organizarea evenimentelor și arată faptul că setea de valori, nevoia de repere, normalitatea recunoașterii oamenilor valoroși, precum și închiderea unui ciclu de cerere-ofertă în societate este, probabil, calea către un climat mai detensionat.
Am auzit mereu sau am spus chiar noi înșine “nu te întreba ce-ți oferă societatea, întreabă-te întâi ce oferi tu ei”, prin această campanie, oamenii care au slujit societatea, de cele mai multe ori în anonimat, au ajuns să primească răsplata socială, care a constat în mulțumirile sincere ale oamenilor. Au fost clipe de emoții puternice, oameni care au plâns de fericire, văzând alți oameni care au venit special pentru ei în spațiul public.
Campania PREMIANȚII FĂRĂ PREMII are ca scop și redescoperirea străzii ca liant în jurul valorilor morale, a acelor oameni care nu sunt neapărat vedete, dar care merită respectul celorlalți. Ieșirea în stradă pentru a aplauda semeni este un mod de a privi altfel spațiul public, prea des folosit doar pentru proteste, spectacole ieftine sau conflicte. În Deva, hunedorenii au arătat lumii că România are motive de mândrie.
PREMIANȚII FĂRĂ PREMII este și o propunere pentru un mod de viață, în sensul de a ne deprinde cu toții să vedem calitățile pe care le au oamenii din jur, să le mulțumim că le au, să-i încurajăm să meargă mai departe pe drumul pe care au mers deja, să simtă că le vedem și prețuim munca. Dacă vedem ușor defectele celor din jur, pentru calitățile lor poate că e nevoie de un scurt popas în agitația cotidiană.
Un alt obiectiv al campaniei a fost fenomenul de hunting, oamenii au început să vâneze premianți, să discute despre ei, să-i propună ca protagoniști la PREMIANȚII FĂRĂ PREMII.
Dar cel mai mare câștig în urma acestei campanii este coagularea oamenilor valoroși în piață, sâmbăta, pentru a premia oameni valoroși. Numai oamenii cu valoare intrinsecă pot recunoaște alte valori, le pot mulțumi și zâmbi alături de ele.
Redăm mai jos, spre aducere aminte, lista protagoniștilor, a premianților, cu mențiunea că asemenea lor sunt și alți români valoroși care merită cel puțin același respect. (Dan Terteci, inițiatorul campaniei PREMIANȚII FĂRĂ PREMII)
2013
Ediţia 1 – 12 octombrie 2013 – Alexandra Flavia Marcu
Alexandra Flavia Marcu, alpinista care a cucerit cei mai înalţi vulcani ai lumii cu tricolorul românesc.
Ediţia 2 – 19 octombrie 2013 – Claudiu Pălimariu
Claudiu Pălimariu, pompierul care a salvat în afara orelor de serviciu viaţa unei tinere de 18 ani, care s-a accidentat în râul Strei.
Ediţia 3 – 26 octombrie 2013 – Florin Bolosin
Florin Bolosin, poliţistul care, cu trei copii acasă, dintre care doi adoptaţi, a făcut demersuri pentru înfierea unui nou născut aruncat la gunoi de mama sa imediat după naştere.
Ediţia 4 – 02 noiembrie 2013 – Imre Szuhanek
Imre Szuhanek, custodele de la Peştera Bolii, care a transformat locul într-o destinaţie culturală.
Ediţia 5 – 09 noiembrie 2013 – Florin Hălăştăuan
Florin Hălăştăuan, ranger – reprezentantul Europei în Federaţia internaţională a Rangerilor.
Ediţia 6- 16 noiembrie 2013 – Lucreţia Râmbetea
Lucreţia Râmbetea, îngrijitor Sarmizegetusa Regia.
Ediţia 7- 23 noiembrie 2013 – Elena Sicoe
Elena Sicoe, pictor popular – a reprezentat România la Festivalul internaţional PĂSTRĂTORII DE TRADIŢII din Croaţia.
Ediţia 8- 30 noiembrie 2013
Ileana Lucaciu, creatoare costume populare.
Adrian Miheţ, meşter lemnar.
Gheorghe Mununar , salvator minier.
Raul Alex Pipis, cel mai bun elev olimpic al judeţului
Petru Borza, meşter olar
Ştefan Grosu, la 97 de ani este cel mai bătrân salariat al României
Ediţia 9- 07 decembrie 2013 – Toma Coconea
Toma Coconea, sportiv, a reprezentat cu cinste România la competiţii extreme.
Ediţia 10 – 14 decembrie 2013 – Anca Bondane
Anca Bondane, eleva pictoriţă premiată de Împăratul Japoniei.
Ediţia 11 – 21 decembrie 2013 – Moş Crăciun
Moş Crăciun, personajul care ne-a ţinut vii sărbătorile de iarnă.
2014
Ediţia 12 – 11 ianuarie 2014 Dan Răican
Dan Răican, omul care, bolnav de Parkinson, se luptă pentru a-i ajuta pe alţi semeni, tot bolnavi.
Ediţia 13 – 18 ianuarie 2014 Raul Oaida
Raul Oaida, tânărul care a uimit mapamondul cu maşina funcţională construită din piese de Lego.
Ediţia 14 – 25 ianuarie 2014 Petru Suciu
Petru Suciu, învăţătorul care s-a izolat pentru a-i învăţa carte pe copiii din Federi.
Ediţia 15 – 01 februarie 2014 Corneliu Birtok-Băneasă
Corneliu Birtok-Băneasă, inventatorul care a făcut cunoscută România cu invenţiile sale menite să reducă consumul de carburant în timp ce măreşte puterea motorului.
Ediţia 16 – 08 februarie 2014 Maria Oprea
Maria Oprea, poeta populară, care la 80 de ani luptă pentru apărarea limbii române.
Ediţia 17 – 15 februarie 2014 Ovidiu Luca
Ovidiu Luca, poliţistul local care a salvat o mamă de la sinucidere.
Ediţia 18 – 22 februarie 2014 Avel Ritişan
Avel Ritişan, cel mai bătrân salvamontist activ, cel care a condus prima expediţie românească în Himalaya.
Ediţia 19 – 01 martie 2014 Teodora Dobra
Teodora Dobra, eleva de la liceul de artă care face mărţişoare cu costume populare în miniatură.
Ediţia 20 – 08 martie 2014 Carlota Lakatos
Carlota Lakatos, doamna care a născut 15 copii.
Ediţia 21 – 15 martie 2014 Florentina Marincu
Florentina Marincu, sportiva anului la nivel judeţean în 2013.
Ediţia 22 – 22 martie 2014 Alin Marian
Alin Marian, omul care a transformat iubirea de animale în meserie şi a obţinut titlul de campion naţional, campion european şi vicecampion mondial cu câinii lui.
Ediţia 23 – 29 martie 2014 Echipa Discovering Transylvania
Echipa Discovering Transylvania – Sebastian Popescu, Viorel Gingu, Cristian Lungu, Ursu Florin, Catalin Vescan, Ciprian Lascu, Remus Suciu, Roxana Jit – echipa care a realizat din fonduri proprii un film despre frumuseţile României şi care a fost selectat de SAT1 pentru a fi inclus în grila sa programe.
Ediţia 24 – 05 aprilie 2014 Alin Barna
Alin Barna, hunedoreanul care militează pentru reînfiinţarea echipei Corvinul Hunedoara şi mocăniţei, dorind să sporească atractivitatea turistică a localităţii sale, mun. Hunedoara.
Ediţia 25 – 12 aprilie 2014 Vlad Alexandru Ciotescu
Vlad Alexandru Ciotescu – elevul de 14 ani care vede pianul cu ajutorul degetelor, copilul care arată că viaţa este frumoasă şi că nu avem voie să nu trăim la fel, adică tot frumos.
Ediţia 26 – 31 mai 2014 Alisia Botnaru, Olivia Cîmpian
Alisia Botnaru şi Olivia Cîmpian – tinerele gimnaste de la CNS Cetate Deva.
Ediţia 27 – 07 iunie 2014 Aristide Necula
Aristide Necula – maratonistul care a reprezentat România la maratonul nisipurilor.
Ediţia 28 – 14 iunie 2014 Cristian Tzecu
Cristian Tzecu – alpinistul care a ajuns pe Annapurna.
Ediţia 29 – 21 iunie 2014 Iancu Avram
Iancu Avram – bibliotecarul din Petroşani care a încercat traversarea îot a Canalului Mânecii.
Ediţia 30 – 28 iunie 2014 Paul Andrei Muntean, Andrei Stelian Vitan, Flavius Ioan Cimporescu
Paul Andrei Muntean, Andrei Stelian Vitan şi Flavius Ioan Cimporescu – copiii frumoşi din munţii Orăştiei care au găsit un adevărat tezaur dacic.
Ediţia 31 – 05 iulie 2014 Alexandru Bulacu
Alexandru Bulacu – project officer la WWF, omul care aduce zimbrii acasă.
Ediţia 32 – 12 iulie 2014 Doinel Sotângă
Doinel Şotângă – profesorul care coordonează Ansamblul Flori Mureşene.
Ediţia 33 – 19 iulie 2014 Mihai Bursesc
Mihai Bursesc – hunedoreanul care găzduieşte gratis turiştii la poalele Retezatului.
Ediţia 34 – 26 iulie 2014 Nicolae Iordăchescu
Nicolae Iordăchescu – senseiul de la Orăştie, care construieşte caractere.
Ediţia 35 – 02 august 2014 Cristi Dragomir
Cristi Dragomir – elevul devean care a uimit Microsoft cu ochelarii pentru nevăzători.
Ediţia 36 – 09 august 2014 Pera Bulz
Pera Bulz – taragotistul declarat de UNESCO ca fiind Tezaur uman viu aflat în patrimoniul mondial.
Ediţia 37 – 16 august 2014 Ştefan Berecszaszy
Ştefan Berecszaszy – antrenorul de atletism care a adus prima medalie olimpică la Hunedoara.
Ediţia 38 – 23 august 2014 Emilian Achim
Emilian Achim – omul care şi-a dedicat viaţa tezaurizării valorilor tradiţionale din zona Apusenilor.
Ediţia 39 – 30 august 2014 Adi Sonia Spătariu
Adi Sonia Spătariu – doamna care a iniţiat campania Semn spre carte c scopul de oferi cărţi copiilor nevoiaşi.
Ediţia 40 – 06 septembrie 2014 Mircea Lac
Mircea Lac – profesorul care îi învaţă pe elevi cum să silească lemnul să vorbească.
Ediţia 41 – 13 septembrie 2014 Lucian Marian
Lucian Marian – hunedoreanul îndrăgostit de locurile natale, care nu precupeţeşte niciun efort pentru a arăta lumii ce frumos e la el acasă.
Ediţia 42 – 20 septembrie 2014 Cristina Ioana Socolan – CELIA
Cristina Ioana Socolean – CELIA – vedeta care a reuşit să stea departe de scandaluri şi să fie un model pentru tineri, arătând că poţi să ai succe şi să rămâi frumos.
Ediţia 43 – 27 septembrie Grigore Roibu
Grigore Roibu – profesorul cu Atelierul de fotografie, omul care îşi învaţă elevii să vadă frumosul din jurul lor.
Ediţia 44 – 04 octombrie 2014 Androne Petru Eli
Androne Petru Eli – dirijorul corului Vlăstarele Orăştiei, profesorul minune al muzicii corale
Gala Anuală 2014
Alin RADU – Alin Radu, „The dancing king”, prim balerin la Opera Română din Timişoara. În ciuda tuturor celor potrivnice, a decis să-şi ofere sieşi un alt parcurs, atipic. De aproape 20 de ani, Alin Radu este prim balerin la Opera Română din Timişoara. Este imposibil să nu fi auzit de el! Alin îl interpretează pe ”Freddy Mercury” în ”Dancing Queen”, cel mai longeviv spectacol din activitatea postdecembristă a Operelor din România. De 14 ani, Alin urcă în fiecare săptămână pe scenă şi îşi oferă carnea, tendoanele şi sufletul personajului său. Sala, plină la refuz de fiecare dată, amuţeşte atunci când Alin intră în primul act, pentru că trăieşte senzaţia reală că Freddy este aievea, viu. A merge duminica la ”Dancing Queen” a devenit o tradiţie care s-a perpetuat timp de 14 ani. Unii spectatorii sunt adevăraţi performeri şi nu au ratat nicio reprezentaţie; astfel, Alin a devenit un simbol iconic, o statuie vie a artistului desăvârşit care generează un personaj perfect.
Cătălin Tibori – Cătălin Tibori este sufletul conceptului Syncreto. El l-a gândit şi tot el semnează şi regia spectacolului. Urcă pe scenă, cu dezinvoltură, de fiecare dată. Şi-a propus, alături de colegii săi din grupă, să promoveze muzica cultă, în spectacole pentru publicul larg. Un melanj de poezie, teatru, operă şi balet. Cea mai mare victorie a orăştianului?! Sălile pline găsite în oraşe care, până nu demult, fuseseră văduvite de astfel de reprezentaţii.
Ediţia 45 – 06 decembrie 2014 Mircea NISTOR
Profesorul Mircea Nistor, un dascăl dedicat şi pasionat de catedră, a reuşit performanţa să fie iubit de elevii săi, să fie urmat de aceştia pe tărâmul cunoaşterii şi să păşească cu încredere către performanţe. El este profesorul care şi-a transformat meseria în giuvaer şi elevii în nestemate care vor străluci în viitorul apropiat. Prin munca lui am ajuns să fim cunoscuţi în lume cu părţile frumoase ale poporului român.
Ediţia 46 – 13 decembrie 2014 Minerva PÂS
Minerva Pâs este femeia care l-a înfruntat pe fostul şef de stat communist, Nicolae Ceauşescu. I-a scris o scrisoare care a fost citită multe zile la rând, chiar de mai multe ori în aceeaşi zi, la postul de radio Europa Liberă. Hunedoreanca din Nalaţ este o mica artistă, lansând chiar moda păpuşilor de ceramică îmbrăcate în costume populare. În 1987, o scrisoare deschisă, adresată lui Nicolae Ceauşescu era citită zilnic, de două ori pe zi chiar, la Europa Liberă, singurul post de radio care se împotrivea regimului comunist, blamând “măreţele realizări” ale Epocii de Aur. Era semnată Minerva Pâs şi începea cam aşa: “Domnule Ceauşescu, nu vă spun preşedinte, fiindcă nu noi v-am ales; v-aţi impus singur! Nu vă spun tovarăş, pentru că nu puteţi fi tovarăş cu poporul flămând, care munceşte din greu, iar dumneavoastrăşi dulăii ce deţin posturi cheie nu ştiţi ce e munca şi foamea! (…)”
Ediţia 47 – 20 decembrie 2014 Ion BARBU
Sigur îl cunoaşteţi pe Ion Barbu din paginile Academiei Caţavencu, din Dilema Veche sau din Ziua, unde semnează caricaturi inspirate, însă artistul din Petrila e mult mai mult decât un desenator cu mult umor. Are zeci de premii internaţionale pentru caricatură, dar este şi unul dintre principalii promotori ai poeziei româneşti contemporane, iar micul oraş minier din Valea Jiului în care a ales să trăiască poartă marca inconfundabilă a artistului, care se împleteşte strâns cu geniul lui Ion Dezideriu Sîrbu, scriitor a cărui posteritate i-a dedicat ultimii 20 de ani.Ion Barbu este un personaj plin de umor şi de vorbe memorabile, dar şi un om sensibil care îşi preţuieşte profund rădăcinile. A făcut din casa mameilui singurul Muzeu al Mamei din Europa (unul de felul acesta mai există doar la New York), iar dacă I.D. Sîrbu are o casă memorială în Petrila, acest lucru i se datorează tot lui Ion Barbu.
2015
Ediţia 48 – 10 ianuarie 2015 BOJTE Csaba
Omul care a fost declarat de Uniunea Europeană cetăţeanul continentului în anul 2011 se preocupă, împreună cu prietenii săi, ca mii de copii să aibă mâncare caldă pe mese, să li se spună o vorbă bună şi să fie atenţi la sufletele lor. Preotul franciscan Böjte Csaba este cunoscut drept salvatorul copiilor din Transilvania. Fondatorul fundatiei ‘Sfantul Francisc’ din Deva se ocupa, de mai bine de 20 de ani, de soarta copiilor necajiti el fiind părintele a peste 2300 de copii.
Ediţia 49 – 17 ianuarie 2015 GELLER Ileana
Şi-a petrecut cei mai frumoşi cinci ani ai vieţii într-un lagăr de concentrare din Rusia. La 20 de ani a fost luată pe sus de forţele de ordine ale regimului comunist şi trimisă la muncă forţată într-o mina de cărbune din munţii Ural, iar motivul a fost că era de origine germană. Cinci ani de zile a muncit acolo în subteran. Bani nu primea, pentru că toate drepturile erau oprite pentru cheltuielile de administrare ale lagărului şi pentru… a-i plăti pe cei care o păzeau, trupele NKVD.În perioada de şedere în lagăr I se administrau tratamente hormonale, astfel încât organismul să nu mai funcţioneze în limitele normale, biologice. A suferit un accident în subteran, a fost prinsă între doi vagoneţi, iar singurul tratament a fost înfăşurarea într-un cearceaf şi lăsată trei zile la infirmerie fără niciun medicament, pentru ca apoi să fie trimisă iar în subteran.
Ediţia 50 – 24 ianuarie 2015 dr. Valeriu MARCU
Medic primar ORL este cunoscut ca fiind doctorul care tăia gâtul pacienţilor pentru ca aceştia să poată trăi mai departe. A lucrat mai bine de jumătate de secol în medicină, domeniu în care a performat, mărturie stand sutele de vieţi salvate în urma intervenţiilor chirurgicale. Competenţa profesională şi devotamentul doctorului Valeriu Marcu au fost rapid cunoscute în domeniu, Institutul Oncologic de la Cluj-Napoca redirecţiona cazuri pe care nu le putea aborda în clinica de acolo.
Ediţia 51 – 31 ianuarie 2015 SZEKELY Nicolae
Este unul dintre cei trei români maeştri ai lăutei, un instrument dificil şi rar întâlnit, pe care Nicolae Szekely îl iubeşte cu patimă. De formaţie profesională inginer, reprofilat ca tehnoredactor, hunedoreanul chitarist, baterist, dar şi un profesionist al vihuelei, a început să cânte şi la lăută acum câţiva ani şi n-a mai fost în stare să renunţe. Asta după ce, vreme de mai bine de 25 de ani, a fost un Pygmalion a muzicii, îndrăgostit de chitara sa. În studenţie, a fost declarat unul dintre cei mai buni chitarişti din România, iar ca să ajungă la lăută, a cântat, mai întâi, la vihuela.
Şi, mereu, în tot acest răstimp, a scris. Face parte din peisajul Castelului Corvinilor de la Hunedoara. Cum treci pragul acestuia este posibil să auzi o muzică discretă, care răzbate de undeva dintr-un ungher, inundând întregul spaţiu. Ai impresia că tot tabloul care ţi se arată, architectural şi fond sonor, este de acolo de când lumea. În peregrinările prin interiorul castelului, turiştii ajung să întâlnească sursa acordurilor melodioase. Un personaj rupt dintr-o altă perioadă istorică pare să fie readus la viaţă de un hunedorean care se contopeşte zilnic cu monumentul istoric de pe malul Cernei.
Ediţia 52 – 07 februarie 2015 Mircea Ionuţ POPIŢIU
Cine îmbrăţişează meseria de medic se aruncă în vâltoarea vieţii încercând de fiecare dată să smulgă din mâinile morţii vieţile pacienţilor săi. La numai 27 de ani, un medic rezident la clinica de chirurgie vasculară din cadrul Spitalului clinic judeţean de urgenţă Timişoara face cinste meleagurilor noastre. Este dedicat trup şi suflet meseriei sale. Iubeşte deopotrivă medicina şi pictura, am putea spune că încearcă să ridice la rang de artă actul medical şi să însănătoşească mentalităţile existente în societate. Mircea Ionuţ Popiţiu, pentru că despre el vorbim astăzi, este un medic tânăr, pasionat de pictură, care a ales să-şi vândă operele de artă pentru renovarea secţiei medicale în care lucrează.
Ediţia 53 – 14 februarie 2015 Viorel GUŢU
Profesorul de istorie Viorel Guţu, observând cum evoluează lumea în jurul nostru, văzând cât de greu şi de puţin se mai citeşte informaţia pe hârtie, a decis să facă ceva. Şi a făcut. A făcut pe facebook pagina Lecţia de istorie. Scrie zilnic aici despre importanţa zilei respective, despre cum a fost marcată ziua în cauză de-a lungul istoriei.
Ediţia 54 – 21 februarie 2015 Tiberiu ALBU
Născut în Orăştie, talentul muzical i-a fost descoperit de tatăl lui, care l-a încurajat să urmeze această cale. Tânărul cântă la chitară şi muzica rock ocupă un loc special în viaţa sa. Deşi nu a urmat cursuri de canto niciodată, talentul său fiind nativ şi cultivat prin muncă şi determinare. Tiberiu Albu a reuşit să facă judeţul Hunedoara să strălucească pe harta ţării , el a fost desemnat „Vocea României“ în al patrulea sezon al show-ului de la Pro TV devenind astfel prima voce rock care câştigă râvnitul trofeu. Spunea cineva, că „băiatul ăsta a plecat cu chitara de la Orăştie, a ajuns la Bucureşti şi i-a fermecat pe români cu talentul lui”. Acum se implică şi susţine şi festivalul „Talentele Orăştiei”. Face asta din dorinţa de a încuraja talentele judeţului să iasă la rampă în lumina reflectoarelor.
Ediţia 55 – 28 februarie 2015 Mihai LEU
Campionul mondial la box, pilotul de raliu, tatăl, soţul, românul este un vector de imagine pentru ceea ce înseamnă această ţară în lume, pentru ceea ce înseamnă românii în lume. Este momentul, considerăm noi, să-i arătăm că este preţios pentru noi, că toată dăruirea sa pentru a reprezenta cu cinste tricolorul românesc o preţuim şi că nu facem din asta un secret. Nu o să-i facem biografia acestui premiant pentru că nu am reuşi să o cuprindem în întregime şi ar fi nedrept să trunchiem informaţiile despre el, indiferent că am face asta din cauza neştiinţei noastre sau a nepriceperii. Mihai Leu, numele lui spune totul despre el.
Ediţia 56 – 07 martie 2015 Anca RĂDULESCU
Înainte de a fi un profesionist de clasă în meseria ei, este o femeie grozavă. O mamă desăvârşită. şi un om cu o înaltă ţinută morală.
Mama Anca Rădulescu merge în toate locurile unde copiii au nevoie de ajutor. În centre de plasament, la maternităţile unde sunt abandonaţi noi născuţi, în secţiile de pediatrie ba chiar şi în cele de oncologie ale spitalelor de copii. A înfiinţat Asociaţia „Ioana şi Copiii Îngeri”, trecând, de data aceasta cu bună ştiinţă, la ajutorarea celor în nevoie la nivel profesionist.
La şcoala ei, la loc de cinste, tronează o urnă transparentă cu bani strânşi chiar şi din greşelile elevelor sale – o greşeală = 1 leu – dar nu numai. Toate spaţiile de depozitare din clădirea unde îşi desfăşoară activitatea sunt pline în permanenţă de ajutoare de tot felul de la oamenii ce o sprijină de ani de zile în demersurile ei umanitare. Şi garajul prietenei ei e ocupat de pachete.
În drumurile ei prin ţară sau prin Bucureşti se opreşte oriunde adulmecă situaţii disperate. Într-un grajd dezafectat a găsit o femeie singură cu un băieţel orb. Într-o clădire abandonată, fără curent electric, fără apă, fără căldură, din Bucureşti, are o familie cu 4 copii. Pleacă de-acasă şi se opreşte să-i explice unei femei analfabete, crescută în canalele Bucureştiului, de ce e importantă igiena, altfel degeaba i-a adus detergent, săpun, pastă de dinţi sau şampon.
Ediţia 57 – 14 martie 2015 Ionel Drăgan şi Mihai Martinesc
Este vorba despre un profesor şi un elev, un sportiv cu carieră în spate şi un altul cu promisiunea performanţei pe mai departe.
Ionel Drăgan a fost caracterizat de presă, ca fiind „omul care a adus judo la Deva”. Este profesor de desen. Are 74 de ani şi merge zilnic la sala de antrenament. Secţia de judo a Clubului Sportiv Deva avea să fie printre primele afiliate Federaţiei Române de Judo, iar Ionel Drăgan a fost primul antrenor oficial. Prin sală i-a trecut generaţie după generaţie. Au apărut medaliaţii şi sportivii de performanţă. Şcoala de judo de la Deva s-a afirmat ca una dintre cele mai tehnice din ţară la lupta în picioare, iar printre primii sportivi care au adus medalii pentru club s-au numărat Daniel Văcăreţu şi Dorin Andrica – astăzi, profesori universitari la catedra de Matematică a Universităţii ‘Babeş-Bolyai‘ din Cluj, dar şi fraţii Sapta, care au cucerit 8 titluri de campioni între 1972 şi 1979. Doru Sapta a fost primul campion naţional, iar Gabi Sapta a adus României o medalie internaţională la ‘Cupa Prieteniei’, din Coreea de Nord.
Mihai Martinesc, deşi are doar 10 ani se poate lăuda cu câteva lucruri la care alţi copii de vârsta lui nu îndrăznesc să se gândească. Pe rafturile din camera sa, maşinuţele n-au loc de medalii. A păşit pe tatami de aproape trei ani şi deja părinţii săi se gândesc cum să mai facă loc pentru distincţiile ce vin pe bandă rulantă. Mihai Martinesc s-a îndrăgostit iremediabil de karate. Îşi închipuie cu greu ce înseamnă lumea fără kimono şi centură. Fără kata şi kumite, fără sensei. A participat la numeroase competiţii europene sau mondiale şi a reuşit să adune peste 100 de medalii, cea mai importantă dintre acestea fiind medalia de aur obţinută la Campionatul Mondial. Să ajungi cel mai bun din lume într-un sport atât de solicitant este o performanţă fantastică.
Ediţia 58 – 21 martie 2015 Dumitru Gălăţan – Jieţ
Despre Dumitru Gălăţan – Jieţ se poate spune că e momârlan de profesie, însă omul acesta e mai mult decât atât, pentru că nu face decât să trăiască aşa cum a făcut-o dintotdeauna, profund legat de lumea satului al cărui nume l-a adoptat ca pe un titlu nobiliar. Există, cu siguranţă, un mod de viaţă momârlănesc, iar casa din Jieţ a medicului stomatolog Dumitru Gălăţan este un adevărat muzeu al felului de a fi pe care momârlanii îl perpetuează de când se ştiu.
El este singurul momârlan care a pornit o cercetare ştiinţifică a lumii din care provine, şi are marele avatnaj că cei care i-au devenit surse de documentare i-au vorbit ca unuia pe care îl cunosc de mic. În plus, cercetările sale i-au permis accesul la surse de documentare foarte vechi, şi aşa a reuşit să insereze în paginile cărţilor sale fotografii găsite prin arhivele de familie ale momârlanilor din Jieţ.
A scris sistematic despre satul momârlănesc şi a încheiat un ciclu care aduce în faţa cititorilor obiceiurile naşterii, ale nunţii şi ale înmormântării, iar cărţile sale au ajuns să fie citate de către specialiştii reputaţi în domeniu, pentru că o asemnenea cercetare sistematică nu s-a mai făcut de foarte multă vreme.
Ediţia 59 – 28 martie 2015 Maria Holtzhauser
Pentru a înţelege pe deplin premiantul care urmează, trebuie să vă spunem, că doamna Holtzhauser, Maria, cum ne roagă să-i spunem, a crescut la orfelinat, a fost lovită în plin de un cancer virulent, cu care s-a luptat din răsputeri, a fost părăsită de prieteni, a suferit enorm, iar răspunsul ei a fost să facă bine celor din jur. Trimite prin poştă cutii cu ajutoare celor care au nevoie.
Maria Holtzhauser trăieşte, împreună cu soţul ei, într-o garsonieră din Bucureşti, venitul lunar total al familiei este de aproximativ 1.200 lei, şi-a transformat casa într-un depozit. Trăieşte printre cutii cu haine, alimente şi alte produse de utilitate casnică. Trimite prin poştă cutii cu ajutoare familiilor sărace din România.
Ediţia 60 – 03 aprilie 2015 Eugen Evu
Eugen Evu a reuşit în 70 de ani de viaţă să trăiască şi să rămână de vioiciune şi agerime mai viu decât mulţi confraţi mai tineri. Din limpezimea existenţei şi a trăirilor sale, a vrut şi o face mereu, să ofere celor din jur motivele trăirii în bucurie pe care el le-a găsit prin poezie şi pe care nu le-a vrut doar pentru sine. Alături şi împreună cu iubirea de Christos, în traiul conform Legii. A făcut această trăire, această predare perpetuă de ştafetă printr-o viaţă dusă după cele mai simple şi adevărate percepte, aproape în fiecare an de câteva decenii încoace, dăruind câte un volum sau două pe an, din scrierile sale de lumină, menite să pătrundă şi în sufletele cele mai întunecate, nu atât pentru a aduce strălucire de trezire, cât un început pentru sămânţa înţelegerii să încolţească în trezie, calea ce duce la adânca înţelegere a existenţei fiecăruia numai în legătură cu tot ce ne înconjoară. Dincolo de răutăţi, pasiuni oarbe, lăcomie şi invidii…
Facebook
YouTube
RSS