REPORTAJ

Tradiţii mitico-religioase în Ajunul Crăciunului, în judeţul Hunedoara

Tradiţii mitico-religioase în Ajunul Crăciunului, în judeţul Hunedoara

Însumând o multitudine de credinţe şi practici, Ajunul Crăciunului pregăteşte comunitatea pentru marele eveniment de sfârşit de an – Crăciunul, Naşterea lui Iisus Hristos, considerat în trecut, în calendarul popular şi chiar creştin celebrare a Anului Nou.

În prezent sub influenţa creştinismului a scăzut ca importanţă odată cu apariţia lui Moş Crăciun, identificat aproape total cu „marea naştere” a Mântuitorului.

Ajunul Crăciunului este patronat de Moş Ajun pe care cercetătorii îl identifică fiind un zeu în Panteonul românesc, ajuns după un an (365 de zile) la vârsta bătrâneţii şi morţii, frate mai mic cu Crăciun, sărbătorit la 24 decembrie. În legendele vechi se spune că Maica Domnului, cuprinsă de durerile Facerii, cere adăpost lui Moş Ajun, care, spunând că-i sărac o refuză dar o îndrumă la fratele mai mare, cel bogat, Moş Crăciun.

Moş Ajun şi Moş Crăciun

Crăciun a fost identificat fiind o zeitate precreştină, un zeu solar, sinonim cu Saturn la romani şi Mithra la persani. El este în esenţă începutul unui ciclu de sărbători de renovare a anului ce vine. Dacă, în prezent, Ajunul şi apoi Crăciunul propriu-zis funcţionează mai mult ca sărbătoare a copiilor, a celor tineri (în obiceiul colindatului), „Crăciunul bătrânilor” mai păstrează în sincretismul său folcloric o interferenţă de tradiţii, datini şi obiceiuri, prezente masiv în cadrul sărbătorii, cu rădăcini arhaice şi cu multe ajustări creştine.

Moş Ajun şi Moş Crăciun sunt doi moşi care se aseamănă unul cu altul ca doi fraţi gemeni, ca două picături de apă; sunt bătrâni cu bărbile albe până la pământ, amândoi buni şi darnici, scoţând din traiste nuci, pere, mere, covrigi, colaci, bomboane, încât mentalul modern aproape îl confundă, ca fiind una şi aceiaşi persoană.

Dar în satele hunedorene, bătrânii fac o distincţie clară între Ajun şi Crăciun. „La Ajun începe sfânta sărbătoare a Naşterii, ne spune moşul Gheorghe din Dumbrăviţa, că atunce i-a dat Maicii Domnului voie Crăciun să nască în iesle la grajdurile lui”.

În noaptea de Ajun, în Ţinutul Pădurenilor se pregătea „Crăciuniţa”, o pâine specială care se punea pe masă peste o grămăjoară de otavă. Sătenii credeau că în acea noapte va veni „calul lui Crăciun” şi va mânca din ea „ca să ne dea anul ce vine bogat şi cu noroc” (inf. Dorica Ungureanu). Tot în Ajun, se aşezau darurile pentru colindători pe masă iar merele se puneau la fereastră „să râdă la copii”.

În satele din Ţara Haţegului, până aproape de noi, femeile puneau în Ajun pe masă două pâini făcute în cuptor, sare, grâu şi un pahar de apă pentru că „să aşteaptă la miezul nopţii să vină morţii din familie şi să se ospeteze” cum ne spunea baba Viorica din Râul de Mori.

La Brotuna, Ociu şi Prăvăleni, sate ale comunei Vaţa, bătrânii puneau pe masă o sticlă „cu vinars întors să bee dracii, să se-mbete şi să lase colindătorii în pace” ne spunea Ioan Jurca din Prăvăleni. Întreaga zi a lui Moş Ajun vs. Crăciun era a practicilor apotropice, oraculare etc. pentru bunul mers al vieţii şi treburilor la sfârşit de an. În satele de pe Platoul Luncanilor în special la Alun, Cioclovina, Luncani şi Ursici şi astăzi bătrânii cred că-i bine să pui mâna pe coasă, săcure, furcă sau topor „că ţi-o fi drag să lucri tăt anu’” spuneau ei.

În Ajunul Crăciunului nu-i bine să mănânci că nu vei avea noroc şi belşug la vite spuneau sătenii din satele de pe Valea Geoagiului. La Ticera în Ţara Zarandului, ne povestea Ioan Pârva, era obiceiul ca de Moş Ajun să ieşi întâiu dis de dimineaţă cu trei surcele în mână şi în faţa porţii să zici: Bună dimineaţa la Ajun / Că-i mai bună a lu’ Crăciunu’! / Sănătate, bogătate / Că-i mai bună decât toate / apoi cu ele să aţâţi primul foc din zi.

Un timp al bucuriei

În satele Ţării Haţegului cu livezi întinse de meri, peri şi pruni, „gospodarul se scula primul la Ajunul Crăciunului şi lua o ramură de ultoaie (pom fructifer – n.n.) şi o punea într-o vază cu apă să dea mugurii până la Bobotează”. (inf. Socaciu Gheorghe din Densuş). Pe Valea Mureşului, în satele comunei Dobra, stuparii nu dădeau nici un fel de produse apicole în Ajunul Crăciunului „ca să le meargă bine albinelor şi să nu fugă pe vremea roitului”, după spusele lui Matiaş Petru, stupar vestit în zonă.

Gospodinele din multe sate hunedorene cred şi astăzi că „perişoarele (sarmalele – n.n.) care fierb în Ajun sunt cele mai săţioase că le veghează Moşu’” (inf. Popa Nora – Boiu de Sus). Ajunul de Crăciun apare şi astăzi în satele noastre ca o explozie de bucurie şi dragoste de viaţă care pregătit de Igantul (sacrificiul porcului) şi consumul apoi al alimentelor ritualice (colaci şi cozonaci în formă de cercuri şi pomi – reprezentând soarele şi luna, bradul nemuritor) cu o serie de excese gastronomice şi ludice, stingerea şi aprinderea luminilor (mai modern ale becurilor decorative ale bradului) precum şi unele manifestări incontrolabile de strigăte de bucurie şi urări ne dă imaginea trecerii în alt timp.

În satele de pe Valea Streiului, la Grid, Batiz, Strei, Covragiu şi Gânţaga bătrânele sfătuiesc pe fetele de măritat ca în ziua de Ajun „să măture casa până la amiază de la prag spre răsărit, spre icoane, ca peţitorii să se adune la casă, iar de nu-ţi plac, ca să-i alungi, să nu arunci gunoiul afară până după sărbători” (Şerbescu Elena – Grid).

Tradiţia care polarizează sărbătoarea este colindatul, cu o gamă largă de manifestări spirituale, având o rezistenţă în timp cu totul remarcabilă. Folcloristul Corneliu Bogariu a cules aproape 2000 de colinde din arealul nostru folcloric cu interferenţe din Alba şi Arad pe care le-am publicat în cinci volume substanţiale. Prestigiul colindei în cadrul Crăciunului constă în primul rând că se întemeiază  pe spiritul rânduielilor de convieţuire şi solidaritate colectivă, în care ceata de colindători preia întregul cortegiu ritual din reprezentările vechi şi le aduce în contemporaneitate curate şi autentice. Nu intenţionăm să facem un excurs al acestei monumentale manifestări folclorice, vom folosi alte prilejuri pentru a evidenţia bogăţia şi permanenţa colindei româneşti.

Tălmăcirea viselor

În noaptea de Ajun a Crăciunului, în satele hunedorene se petreceau ritualuri de tip oracular, care alături de magie, exprimau dorinţa obţinerii sporului, norocului, puterii de muncă, atât de dorite în noul an. La Hărţăgani, baba Valeria ne spunea că în trecut „fetele mari ce-şi aşteptau soţii îşi puneau sub perină în noaptea de Ajun de Crăciun 3 fire de busuioc depărtate unu’ de altu, de să uneau tăte, când să uita sub perină, în tri lumi îşi găsea bărbatu’ şi să luau”.

Tot ea ne spunea „că-i bine ca la Ajun, noaptea, bărbaţii să viseze grâu şi cucuruz şi vor umple multe care”. În satele Cimpa, Jieţ, Dobreşti şi Răscoala din Ţinutul Momârlanilor, bătrânii cred şi astăzi că în ajunurile Crăciunului şi Bobotează de intră mai întâi un bărbat în casă, oile vor face berbecuţi, de intră-ntâi o femeie atunci or făta numai mioare” (inf. Dumitru Gălăţeanu – Jieţ).

La Hăşdău din Ţinutul Pădurenilor, Elena Lucaciu ne spunea că „bunica sa punea în noaptea de Ajun mai multe mâncăruri de sărbătoare, în târnaţ, sub fereastră, iar fetele de măritat vegheau, căci noaptea vine ursitorul şi gustă din mâncare şi atunci îl vede pe fereastră şi va şti cine-i flăcăul ei”. La Coroieşti, din Sălaşu de Sus, în ziua de Ajun a Crăciunului, bătrânii tăiau un măr roşu, de era viermănos atunci merii din livadă erau „atacaţi” în anul viitor, de era bun, merii vor fi încărcaţi (inf. Sonia Mânja).

În noaptea de Ajun există credinţă că „cerurile se deschid”, iar în această noapte animalele vorbesc între ele „despre Domnul Hristos ce s-a născut între ele şi cum l-au încălzit cu suflarea lor” după cum credea mătuşa Solomie din Dumbrăviţa.

Toate aceste tradiţii şi obiceiuri aveau menirea să atragă fertilitatea şi bogăţia în familiile şi ogoarele sătenilor. Ajunul – prima treaptă a Crăciunului – anticipa prin aceste manifestări simbolice noul an agrar, „anul tânăr”, din marele circuit al vieţii.

Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

20 − four =

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

REPORTAJ

Mai mult in REPORTAJ

Drumeție în Cheile Glodului. GALERIE FOTO

HunedoaraMea.ro24 mai 2013

Ignatul

HunedoaraMea.ro17 decembrie 2012

Sărbătoarea vărsatului

HunedoaraMea.ro3 decembrie 2012

Noaptea strigoilor

HunedoaraMea.ro29 noiembrie 2012

Postul Crăciunului şi Ovidenia

HunedoaraMea.ro16 noiembrie 2012

Regele Mihai I a poposit la Orăştie în anul 1940

HunedoaraMea.ro15 noiembrie 2012

Sărbătoarea lui Sâmedru

HunedoaraMea.ro1 noiembrie 2012

Vârtolomeii – o sărbătoare „a întoarcerii” timpului

HunedoaraMea.ro22 august 2012

Flacăra olimpică a trecut prin Orăştie în urmă cu 40 de ani

HunedoaraMea.ro16 august 2012

Quis autem vel eum iure reprehenderit qui in ea voluptate velit esse quam nihil molestiae consequatur, vel illum qui dolorem?

Temporibus autem quibusdam et aut officiis debitis aut rerum necessitatibus saepe eveniet.

Copyright © 2015 Hunedoaramea.ro - Toate drepturile rezervate