DOCUMENT

Deputatul Gheorghe Firczak, doctor în istorie, semnează în ziare texte istorice plătite din bani publici, dar copiate de pe Wikipedia

Deputatul Gheorghe Firczak, doctor în istorie, semnează în ziare texte istorice plătite din bani publici, dar copiate de pe Wikipedia

Deputatul hunedorean Gheorghe Firczak, reprezentant în Parlament al Uniunii Culturale a Rutenilor din România, a publicat în ianuarie anul acesta în mai multe ziare locale din județul Hunedoara un articol dedicat Unirii Principatelor Române. Articolul semnat de Gheorghe Firczak, care este doctor în istoria culturii al Universității Babeș-Bolyai, copiază aproape integral un text despre Unirea Principatelor publicat pe enciclopedia on-line Wikipedia. Articolul deputatului a fost publicat în regim publicitar în ziarele locale și a fost plătit din bani publici.

La o lectură comparativă a celor două texte se observă că majoritatea covârșitoare a informațiilor din articolul lui Gheorghe Firczak se regăsesc identic, cuvânt cu cuvânt, virgulă cu virgulă, în textul de pe Wikipedia. În articolul deputatului Firczak se remarcă doar câteva enunțuri care nu se regăsesc în textul de pe Wikipedia – fraza de început, referințele la unirea făcută de Mihai Viteazul, o referire la Alexandru Ioan Cuza și la faptul că acesta protestase public împotriva falsificării alegerilor și ultima propoziție a articolului. În rest, acolo unde textul nu este absolut identic, apar doar unele intercalări și reformulări.

De exemplu, Wikipedia scrie că "Situația externă se arăta favorabilă", iar la Gheorghe Firczak apare formularea "Contextul era favorabil". Unde Wikipedia scrie "împărat al francezilor", "monarhiei austro-ungare", "îndeosebi", "nației", "religia", Gheorghe Firczak scrie "împăratul Franţei", "monarhiei habsburgice", "mai ales", "națiunii", "confesiunea". Pe enciclopedia on-line aflăm că "o mulțime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării", iar în articolul lui Firczak apare că "o mulţime semnificativă ca număr s-a aflat în preajma Adunării". Wikipedia scrie că "Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană". Varianta deputatului Gheorghe Firczak este puțin ajustată – "Realizată cu un important aport popular, cu deosebire la Bucureşti, alegerea ca domn al Ţării Româneşti a lui Alexandru loan Cuza avea să-şi găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului naţiunii în capitala munteană".

Gheorghe Firczak: "Sunt, într-adevăr, niște coincidențe care sigur că apar pentru că este vorba de același eveniment"

Deputatul Gheorghe Firczak susține că textul nu este preluat. "Sunt, într-adevăr, niște coincidențe care sigur că apar pentru că este vorba de același eveniment, tratat atât pe Wikipedia și pe care îl tratez și eu. Normal că evenimentul este legat de Alexandru Ioan Cuza, el a fost domnitorul Unirii, este legat de contextul Războiului Crimeii pentru că în perioada Războiului Crimeii s-au întâmplat, este legat de sfârșitul domniilor regulamentare pentru că ele au o anumită relevanță pentru începerea procesului Unirii. Și așa mai departe. Acuma sigur că dumneavoastră puteți să aveți un punct de vedere, că așa e în democrație", a declarat deputatul.

Firczak mai spune că articolul nu are nicio relevanță științifică, ci este un articol de marcare a momentului istoric, și admite că, dacă ar fi fost o lucrare științifică, ar fi înțeles obiecțiile. Mai mult, deputatul se arată a fi familiarizat cu faptul că Wikipedia este o sursă de informare "deschisă", de pe care se pot prelua informații. "(Articolul – n. red.) a fost publicat în 23 ianuarie anul acesta pentru a marca evenimentul și pentru a aduce în atenția opiniei publice marcarea evenimentului și că 24 Ianuarie este un moment important în istoria poporului român. După părerea mea, din punctul acesta de vedere, n-are nicio relevanță, că nu-mi aduce beneficii, nici beneficii materiale, nici morale, nici științifice. Eu doctoratul mi l-am luat pe cu totul și cu totul altă temă. (…) Dacă m-aș fi dus cu el, să zicem, ca lucrare științifică că vreau eu să obțin titlul de doctor sau titlul de master sau ceva, atunci aș înțelege. Dar este pur și simplu un articol de popularizare. Plus că, hai să zicem, coincidențele care apar, Wikipedia este un site deschis, așa se și caracterizează. Deci eu nu obțin niciun avantaj de pe urma textului respectiv", susține Firczak.

HunedoaraMea.ro: Ce sursă de documentare ați avut avut?

Gheorghe Firczak: "Și din cărți și de pe internet. M-am uitat și în Tratatul de Istoria României,  ca să-mi reîmprospătez ordinea evenimentelor și succesiunea lor. Pentru că, ca istoric nu ești o enciclopedie sau o istorie în date care să știi în momentul în care te trezește cineva să vii și să reciți <<5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn în Moldova. 24 ianuarie a fost ales în…>>. Și așa mai departe. Deci, atâta tot. În rest, după părerea mea nu are nicio relevanță negativă pentru că el este doar articol de popularizare care marchează evenimentul. Dacă aș fi vrut să merg cu el să obțin niște beneficii științifice atunci eram, să zicem, perfect de acord că <<Domnule, stai un pic. Trebuiau note la subsol și trebuiau atâtea și atâtea lucruri>>".  

HunedoaraMea.ro: Sunteți doctor în istorie, aveți un titlu academic, funcționează niște reguli în lumea științifică, trebuie citarea sursei…

Gheorghe Firczak: Aici aveți perfectă dreptate, dar aici nu e nevoie de citarea sursei pentru că nu este un articol științific care să vină și să spună mă duc eu să încerc să obțin titlul de doctor sau cercetător științific sau eu știu, altceva, un titlu academic. Dar nu este nevoie de un titlu academic. Este pur și simplu marcarea evenimentului pentru badea Gheorghe de la Gânțaga pentru nana Măria din Pădurenime și așa mai departe.  

HunedoaraMea.ro: Dacă se întreabă cititorul care este contribuția dumneavoastră la textul despre Unirea Principatelor, care este?

Gheorghe Firczak: Am contribuții importante. Dacă citiți articolul vedeți care e contribuția mea. Citiți-l încă o dată și veți vedea că am contribuție importantă ideatică, în primul rând, pentru că marchează evenimentul în succesiunea corectă, semnificația corectă a Unirii Principatelor, a modului în care acest eveniment trebuie privit în istoria poporului român.

Potrivit deputatului Gheorghe Firczak, articolele despre Unirea Principatelor apărute în presa locală au fost publicate în regim publicitar și sunt plătite din bani publici, din bugetul alocat cabinetului parlamentar.

————–

Vă prezentăm mai jos cele două articole pentru o lectură comparativă. Cu bold sunt subliniate diferențele, iar cu italic elementele identice din cele două texte.

Gheorghe Firczak:

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea, când Moldova şi Ţara Românească au devenit un singur stat, constituindu-se nucleul statului naţional unitar român. Evenimentul este strâns legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească, dar a fost un proces complex, bazat pe o comuniune economică, politică şi culturală a celor două ţări.

Wikipedia: Unirea Principatelor Române cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări.

Gheorghe Firczak: Ideea unităţii de neam a românilor apare deja în Evul Mediu. Mihai Viteazul realizează prima unire a ţărilor române. Concret, procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Wikipedia: Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Gheorghe Firczak: Războiul Crimeii (1853-1856) o transformă într-un subiect de prim plan a dezbaterii politice, atât în principate, cât şi pe plan european. Contextul era favorabil. Înfrângerea Rusiei şi hegemonia politică a Franţei ofereau un prilej prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împăratul Franţei, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească şi să contribuie la subminarea monarhiei habsburgice. Un rol semnificativ l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naţionale acasă şi în străinătate. Activitatea desfăşurată în emigraţie, mai ales în Franţa, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în diverse publicaţii; afilierea la Comitetul Central Democratic European, cu sediul la Londra, care urmărea declanşarea unei noi revoluţii europene; memorii către Napoleon al III-lea şi către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalităţi marcante: Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez. Această propagandă unionistă a necesitat mari sume de bani pentru cointeresarea materială a unor personalităţi franceze. Ion C. Brătianu s-a remarcat prin vânzarea moşiei soţiei sale pentru a asigura aceste fonduri.

Wikipedia: Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie, alături de Italia, la subminarea sau chiar destrămarea monarhiei austro-ungare. Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale,   în cele două țări       și în străinătate. Activitatea desfășurată în emigrație,   îndeosebi       în Franța, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicații ca (…); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalități marcante (Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez). Această propagandă unionistă a necesitat mari sume de bani pentru cointeresarea materială a unor personalități franceze, iar I.C. Brătianu s-a remarcat prin vânzarea moșiei soției sale pentru a asigura aceste fonduri.

Gheorghe Firczak: Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris, 18/30 martie 1856, prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanţia colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privinţa unirii, integrarea în graniţele Moldovei a judeţelor din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad şi Ismail, trimiterea în principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune modalităţile viitoarei lor organizări, libertatea navigaţiei pe Dunăre. Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, şi erau alcătuite din reprezentanţi ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, ţărănimii clăcaşe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române. Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Ţara Românească, majoritatea covârşitoare a opiniei publice susţinea ideea unirii, în Moldova, lucrurile se arătau mai puţin favorabile. Partida unionistă, reprezentată de personalităţi precum Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc., avea în faţa ei opoziţia separatiştilor moldoveni. Nicolae Istrate era ideologul mişcării separatiste. Aceştia doreau menţinerea statu-quo-ului, motivându-şi opţiunea prin posibila decădere a Iaşilor şi a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la Bucureşti. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Imperiul Habsburgic şi                Imperiul Otoman  , precum şi pe cel al caimacamului Toderiţă Balş, succedat, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, separatiştii au reuşit, într-o primă fază, să câştige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova, la 19 iulie 1857. În dorinţa de a-şi realiza visul de domnie, Vogoride a înlocuit listele electorale ale unioniştilor cu cele ale antiunioniştilor. Această manevră făcea ca numărul reprezentanţilor celor care nu împărtăşeau idealul de unire să fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride, soţia caimacamului, a sustras o parte din corespondenţa secretă purtată de soţul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reuşit să zădărnicească unirea falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc. Cu ajutorul lui Costache Negri, scrisorile compromiţătoare au fost publicate în ziarul unionist „L’Etoile d’Orient“, ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp şi în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, susţinut de Austria, nu a anulat alegerile, ceilalţi supervizori, Franţa, Prusia şi Sardinia, au rupt relaţiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august 1857. Tensiunile dintre Marea Britanie şi Austria, pe de o parte, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, şi celelalte state participante la Congresul de la Paris, pe de altă parte, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne din 9 august 1857, dintre Napoleon III şi Regina Victoria. Astfel, alegerile falsificate de caimacamul Nicolae Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parţiale a principatelor, acestea urmând să aleagă domni, având două guverne, două Adunări Legislative. Instituţiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Comisia Centrală de la Focşani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele principate şi armata. Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857, s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie, cel al Ţării Româneşti. Prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate. În 7 şi 9 octombrie 1857, sunt elaborate Rezoluţiile prin care se cerea: respectarea drepturilor principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor conform vechilor capitulaţii încheiate cu Înalta Poartă începând cu anul 1393; Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România; prinţ străin ales dintr-o dinastie domnitoare europeană ai cărui moştenitori să fie crescuţi în confesiunea creştină a ţării; neutralitatea principatelor. Puterea legiuitoare era încredinţată Adunării Obşteşti, în care trebuia să fie reprezentate toate interesele naţiunii. Toate acestea sub garanţia colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris. Întrunite în capitala Franţei pentru a lua în discuţie cererile celor două Divanuri ad-hoc, 10/22 mai – 7/19 august 1858, puterile europene au adoptat Convenţia de la Paris conform căreia principatele îşi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii şi sub protecţia celor şapte puteri. Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, fiecare având instituţii proprii. Se înfiinţau însă şi instituţii comune precum Comisia Centrală de la Focşani, care elabora proiectele de legi de interes comun, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie şiarmata. Se prevedeau principii de organizare şi modernizare a viitorului stat: separaţia puterilor în stat, desfiinţarea privilegiilor de clasă, egalitatea în faţa legii, drepturi politice pentru creştini, libertatea individuală. Dreptul de vot rămânea, din păcate,cenzitar.

După încheierea Convenţiei de la Paris, care devine, pentru moment, legea fundamentală a Principatelor Române, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.

Wikipedia: Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a   trei județe   din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a. Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române.

Alegerile pentru Divanurile ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni.Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate,ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat dupa 1861. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc. Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromițătoare au fost publicate în ziarul unionist "L'Etoile d'Orient", ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp și în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august. Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III și Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parțiale a Principatelor, acestea urmând a aveadoidomni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituțiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală de la Focșani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate și armata. Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate. În 7 și 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezoluțiile prin care se cerea: Respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634; Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România; Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene și ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării; Neutralitatea pământului Principatelor; Puterea legiuitoare încredințată Adunării Obștești, în care să fie reprezentate toate interesele nației. Toate acestea sub garanția colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris. Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai – 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris:

Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porțiiși sub protecția celor șapte puteri; Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții proprii; Se înființau instituții comune precum Comisia Centrală de la Focșani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație,armata; Se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în stat, desființarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini, libertatea individuală); Dreptul de vot ramânea cenzitar.

După încheierea Convenției de la Paris, care avea să joace rolul unei veritabile Constituții a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.

Gheorghe Firczak: În Moldova, a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan Cuza, fost prefect de Covurlui care protestase public împotriva falsificării alegerilor de către Nicolae Vogoride, prezentându-şi demisia. A devenit astfel candidatul Partidei Naţionale. Întrucât în textul Convenţiei nu se stipula ca domnii aleşi în cele două principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naţionale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat şi în Ţara Românească. Adunarea electivă a Ţării Româneşti era însă dominată de conservatori, care deţineau 46 din cele 72 mandate. În această situaţie, liberalii radicali au iniţiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitaţie în rândul populaţiei Capitalei şi al ţăranilor din împrejurimi. O mulţime semnificativă ca număr s-a aflat în preajma Adunării. Un observator nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră şi să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei“. Într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel, s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române.

Actul istoric din ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului naţional român unitar.Realizată cu un important aport popular, cu deosebire la Bucureşti, alegerea ca domn al Ţării Româneşti a lui Alexandru loan Cuza avea să-şi găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului naţiunii în capitala munteană. Din acel moment, societatea românească păşeşte pe drumul cuceririi independenţei şi al desăvârşirii unităţii naţionale.

Wikipedia: În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”. Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naționale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească. Adunarea electivă a Țării Românești era însă dominată de conservatori, care dețineau 46 din cele 72 mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei".

Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescua propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române.

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar.  Impusă sub o puternică presiune populară  , cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

Puteți citi articolul deputatului Gheorghe Firczak AICI, AICI, AICI sau AICI. Puteți citi articolul de pe Wikipedia AICI.

Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eleven + 19 =

DOCUMENT

Mai mult in DOCUMENT

Lumina Sfântă de la Ierusalim, adusă în noaptea de Înviere credincioșilor hunedoreni

HunedoaraMea.ro8 aprilie 2015

„Arhitectura tradițională în județul Hunedoara” – expoziție de fotografii document semnate de istoricul Daniel Iancu, la Muzeul din Deva

HunedoaraMea.ro31 martie 2015

Expoziție de carte veche, la Muzeul din Deva

HunedoaraMea.ro26 martie 2015

Atelierul de fotografie – întâlnirea lunii martie. “Întuneric și lumină” – fotografii spectaculoase în peșteri

HunedoaraMea.ro23 martie 2015

Campania “Premianții fără premii”: Dumitru Gălățan – Jieț, omul care se luptă ca momârlanii și lumea lor să nu se piardă

HunedoaraMea.ro18 martie 2015

O hunedoreancă a murit după ce intrat cu mașina pe contrasens

HunedoaraMea.ro17 martie 2015

Campania “Premianții fără premii”: Ionel Drăgan, antrenor de judo, și Mihai Martinesc, campion la karate

HunedoaraMea.ro11 martie 2015

“Oameni și locuri” – expoziție de fotografie semnată Nicu Jianu, la Colegiul Național “Decebal”

HunedoaraMea.ro10 martie 2015

O nouă întâlnire regală

HunedoaraMea.ro9 martie 2015