Gropi, pietre și praf. Aproape 20 de kilometri. Un drum rău. Singurul drum pe care poți ajunge la Sarmizegetusa Regia. Gropi, pietre și praf. Nervi și frustrare pentru turiștii veniți din toate părțile țării și din străinătate să vadă cetatea unică în lume, monumentul UNESCO.
De atâția ani, unul dintre cele mai importante drumuri din județ nu a fost o prioritate. S-a mai cârpit la el ca să poată fi funcțional cât de cât, dar nu s-a putut face o modernizare cum merita un drum pe care urcă zilnic sute de turiști. Starea drumului Costești – Sarmizegetusa Regia este o rușine pe obrazul celor care au administrat județul. De multe ori s-au risipit bani publici în proiecte care au murit, în lucrări care nu erau prioritare, în investiții la prețuri supraevaluate, în contracte cu dedicație. Drumul spre Sarmizegetusa Regia a fost lăsat să mai aștepte în ciuda numărului mare de turiști și a nenumăratelor semnale venite din spațiul public care arătau importanța lui pentru turismul și dezvoltarea zonei.
Am urcat în urmă cu câteva zile la Sarmizegetusa Regia cu niște prieteni, printre care și un oaspete din străinătate. Șoferul a trebuit să conducă cu până în 20 de kilometri/oră pentru a nu risca să rămână cu mașina în drum. Șanțuri făcute de lucrări la rețeaua electrică îngustează pe o porțiune drumul și așa anevoios. Șoferii își fac loc unii altora cum pot. Dacă a plouat, e la noroc să treci prin gropile acoperite de apă.
Un drum de la Costești la Sarmizegetusa Regia durează un ceas. Cât un drum de la Deva la Sibiu pe autostradă. Un drum cu gropi, pietre, praf, nervi și frustrare. Situl arheologic, îngrijit și pus în valoare, te face să simți că a meritat calvarul drumului. Te bucuri de Sarmizegetusa și istoria ei, te plimbi pe cărările dintre sanctuare și vestigii și ți-e bine. Se adună nori de furtună și grăbești plecarea. Îți pare rău că drumul a durat atât de mult și ți-a rămas atât de puțin să mai stai în cetate. Cobori pe același drum și întoarcerea pare și mai anevoioasă. Cu mașina plină de praf te oprești la Costești. Le recomanzi prietenilor vestitul pui la ceaun gătit în zona dar, după două ore de drum, sunt prea obosiți să mai aștepte. Din nou pe asfalt, se pleacă spre casă. Pentru unii, e în altă țară. O țară din Occident unde istoria este mult mai bine pusă în valoare. Unde drumurile, mai ales în zone turistice și istorice, sunt civilizate. A meritat drumul la Sarmizegetusa, dar Sarmizegetusa și oamenii din zonă care trăiesc de pe urma turismului merită un drum adevărat. Acum se licitează pentru reabilitarea lui. Era și cazul. Poate, de această dată, le iese. Dar toți acești ani în care nu s-a făcut nimic pentru el sunt cel mai simplu exemplu al incompetenței.
Ovidiu Petrovai
Uliu
9 iunie 2015 at 21:25
Io nu-s chiar atât de sigur că e absolut necesar drumul ăla…