În Calendarul ortodox există o sărbătoare deosebit de importantă la 8 noiembrie, notată cu roșu, cu semnificație mitico-religioasă complexă, intitulată Soborul Sfinților Arhagheli Mihail și Gavriil. Hagiografia creștină îi situează ierarhic în treapta a treia, între cele trei cete: Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii. Arhanghelii sunt numiți „cei mari și vestitori de bine, adică cei ce vestesc cele mari și prea slăvite taine” (Viețile Sfinților). Sărbătoarea religioasă s-a suprapus unor reprezentări mitice din calendarul popular și pe durata a trei zile (8 – 10 noiembrie) se desfășoară un praznic extins prin ofrandele alimentare care se aduceau celor morți, dar și celor vii, în centrul atenției fiind Sfântul Mihail, conducător al sufletelor oamenilor către lumea cealaltă.
Etnolog Marcel Lapteș
Obiceiurile ce caracterizează această perioadă se pot încadra în două paliere. Primul este strict delimitat în cadrul ocupațiilor pastorale, deoarece Sfinții Mihail și Gavriil au fost adoptați de ciobani drept patroni și ocrotitori ai turmelor de oi. De altfel, în unele zone pastorale, în 8 – 9 noiembrie, se celebra „Nunta oilor”, cu mult după 14 octombrie când începea iernatul turmelor. Al doilea palier avea valențe psihopompe reprezentate de Sfântul Mihail, înger conducător al morților în tărâmul celălalt. Acești îngeri veghează moartea oamenilor și le duc sufletele în Rai – cei drepți și în Iad – cei păcătoși. Iată cum crede baba Maria Petriș din Lelese, Ținutul Pădurenilor, că se întâmplă la Arhanghelu’ (cum numesc sătenii sărbătoarea): „Sfântul Mihail când mere cu morții unde vre’ la Rai ori Iad are cheile de la uși și împărte sufletele după faptele bune și hăle răle, așe’ îi scris în carte (Biblia – n.n.) la noi nu-i o zi mare a morților, că o țânem de Luminație”.
Tradiții încă păstrate
Tradițiile despre „Arhangheli” aveau o circulație mai largă în secolul trecut în toată Transilvania. Astăzi s-au păstrat puține reprezentări ce se află mai mult în zonele pastorale și în memoria persoanelor vârstnice, dar și aici ca aduceri aminte. În anul 1905, Ovid Densușianu consemna mai multe legende populare despre Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, precum și o serie de practici funerare la morți, existente pe atunci în Țara Hațegului și sporadic pe Valea Mureșului (Graiul din Țara Hațegului). Noi vom reitera câteva întâlnite și astăzi în satele hunedorene, ca urmare a unor cercetări etnofolclorice personale. În satele din Platoul Luncanilor, Ioan Burcuși, zis și Povestașu’ din Târsa, adevărată enciclopedie a satului, ne spune că „la noi îi sărbătoare mai mult pentru oieri, da’ Sfinții Mihail și Gavriil au sabie și cu ceata de îngeri păzesc sufletu’ omului să meargă unde trebé”. O altă săteancă, baba Sofia Achim din Alun, menționa că „sărbătoarea-i și pântru morți, le punem lumini și dădem colaci, mere și nuci, după slujba din bieserică”.
„Turta oilor”
În satele de deal ale comunei Pui, din Țara Hațegului, la Federi, am întâlnit la o stână un obicei, întâmplat de Arhangheli, numit „turta oilor”, de fapt un aluat din făină de porumb, care după ce era coaptă se arunca între berbecii amestecați cu oile. Dacă această turtă cădea cu fața în sus, atunci le mergea bine oilor la fătat, de cădea cu fața în jos, oile vor făta puțini miei. Baciul Petru Bălușe ne spunea că „nu toți ciobanii fac asta, doară ăi bătrâni ce știu mai multe”. „La Mărtinești, ne spune Liviu Lăzărescu, la biserica noastră cu Hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, țâneam zâua ca a morților cu cinstirea cuvenită că nu era om în satul nostru să nu-și cinstească morții”. La Fornădie, pe Valea Mureșului, sătenii făceau ofrande alimentare, după cum ne relata Maria Muntean: „de dimineață mereau la mormânturi la prima zi în 8 le făceau curate, puneau flori mai mult crizanteme și dădeau pomană la cei mici, colăcei și mere, aprindeau lumini pântru ăi de mai trăiesc, da’ mai cu samă păntru ăi morți făr’ de lumină”.
Baba Maria Toantă din Boșorod credea despre sărbătoare „că- i bine păntru casele noastre că Arhangheli îs un feliu de Moși, care alungă pe Necuratu’ și draci săi să nu facă boli și alte necazuri”. Este, de fapt, o altă față de sărbătoare a morților, cea a magiei terapeutice, unde ofranda morților și liniștea lor aducea vindecări sigure la membrii familiilor din sat.
Sfântul cel mai tare
În legendele vechi din Țara Zarandului, alături de motivul vâlvei și priculiciului, mixaje mitologice din spațiul răului din Lumea Cealaltă, mai circulă și acum mai difuz, „povești de demult”, potrivit cărora Sfântul Mihail e sfântul cel mai tare; „Dumnezeu i-a dat Soarele și Luna să le poarte bine peste norocul oamenilor. Vara-i făcută de el cu soarele, cu ziua lungă, iar cu luna face noaptea mică. Vara și iarna sunt ca sufletele călăuzite de Sfântul Mihail; trimite vara pe cea lume și sloboade iarna cu-ncetul, cu zăpadă și ger”. Această descriere pitorească aparține lui Achim Emilian din Almașul Mare, unul din pasionații folcloriști zărăndeni.
În satele de munte din Ținutul Orăștiei am întâlnit la unele femei mai în vârstă credința că „de Arhangheli, ca la Moși, îi bine să aprinzi o lumină la biserică, că ea va lumina în suflete tăt anu’, iar pe ăi de și-or luat sânguri viața, Domnul Dumnezău i-o ierta”, ne spunea Mihăilă Vulsan din satul Costești a Orăștioarei.
Munca, interzisă total
Fiind „o zi a morților”, Arhanghelu’ era respectat în trecut de orice comunitate prin interdicția totală a muncii. Chiar la staulele de oi rămase la pășunat nu se făceau decât muncile stricte, absolute necesare, cum sunt: pășunatul și mulsul. În gospodării, femeile aduceau apă de la fântănâ cu o zi înainte și nu măturau casele în 8 noiembrie de Arhanghel, pentru că se credea că „pedeapsa îi cea mai mare dată de sfinți la cine nu-i ascultă că-n ceasul morții s-or chinui vreme lungă până la iertarea sufletului” (inf. Ana Furdui din satul Tisa, comuna Burjuc). Din punct de vedere meteorologic, previziunile despre vreme erau legate de metaforica morții și sufletului în care iarna este adusă din Iad de unde vine gerul (personificată ca forță a morții) iar „vara stă în Rai câtă-i timpul păzită de Arhangheli cu sabia în mână”, crede baba Lina Cătălini din satul Cânele, comuna Buceș.
Alți bătrâni completau imaginea timpului „la Arhangheli” spunând că-i vară de- o zi și negreșit între Arhangheli și Crăciun vor fi între două și patru zile cu soare și mai calde, numite peiorativ „vara iernii” (Ovid Densușianu – Graiul din Țara Hațegului). Sărbătoarea Arhanghelilor, deși a trecut prin timp, dându-ne măsura în care satele noastre o acceptau prin practică, a suferit de-a lungul vremii modificări și adaptări firești dezvoltării societății rurale. Din conținutul magico-religios s-a păstrat puțin, dar orice țăran de azi știe că Sfinții Arhangheli ne apără sufletele și ni le călăuzește spre lumină și pace.
——————————
Etnologul Marcel Lapteș s-a născut în 28 iulie 1942 în Iași. Este absolvent al Facultății de Filologie din Timișoara, Secția Limba și Literatura Română, specializarea Etnografie și folclor.
În urmă cu doi ani, la aniversarea a 75 de ani de ani, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” i-a acordat lui Marcel Lapteș o Diplomă de Excelență pentru profesionalismul și dăruirea cu care a promovat etnografia și folclorul județului Hunedoara și i-a oferit etnologului și publicului hunedorean o biobibliografie intitulată „Marcel Lapteș, cronicar al culturii populare hunedorene”.
Redăm câteva rânduri din această prezentare, care surprind contribuția cercetătorului Marcel Lapteș la etnologia românească și arată anvergura muncii sale pentru cunoașterea, păstrarea și promovarea tradițiilor și obiceiurilor hunedorene. „De peste patru decenii, numele lui Marcel Lapteș este indisolubil legat de spiritualitatea hunedoreană, de cultura populară a acestui județ. Cunoscător ca nimeni altul al tezaurului de spiritualitate rurală din fiecare zonă etnofolclorică a județului Hunedoara, Marcel Lapteș s-a aplecat cu pasiune asupra descoperirii imenselor comori pe care le are folclorul hunedorean, a studiat obiceiurile vechi de milenii, a cercetat cu ochiul specialistului tezaurul creației poetice anonime, într-un cuvânt, a pus în lumină tot ce are mai frumos și mai valoros etosul hunedorean. Pasiunea și dăruirea cu care a valorificat întreaga comoară a creației anonime l-au dus pe cercetătorul Marcel Lapteș în toate zonele folclorice ale județului, din Țara Moților în Ținutul Momârlanilor, din zona Orăștiei până la satele de pe Valea Mureșului și din Ținutul Pădurenilor. Nimic nu a rămas necercetat, nimic nu a rămas nevalorificat, iar rezultatele acestor cercetări ce s-au întins pe mulți ani și-au aflat locul în sute de articole, studii, comunicări, în numeroasele cărți pe care le-a scris și, nu în ultimul rând, în paginile revistei Miorița, căreia Marcel Lapteș i-a conferit un binemeritat prestigiu”.
Articolul preluat a fost publicat în cartea „Anotimpuri magico-religioase” (Deva, Editura Corvin)
Facebook
YouTube
RSS