Relicva Sfântului Anton de Padova, unul dintre cei mai venerați sfinți ai lumii creștine, se află în această săptămână la Biserica greco-catolică „Sfântul Ilie Tezviteanul” din Orăștie.
Relicva a fost expusă marți, 1 noiembrie, și va putea fi venerată de credincioși în Biserica greco-catolică din Orăștie până duminică, 6 noiembrie.
În această perioadă, în Biserica greco-catolică vor fi ținute zilnic liturghii și rugăciuni specială închinate Sfântului Anton.
2 noiembrie
ora 10.00 – Sfânta Liturghie pentru cei răposați urmată de devoțiune la Sfântul Anton
ora 12.00 – venerarea relicvei
ora 16.00 – rugaciuni pentru bolnavi
ora 18.00 – Sfânta Liturghie pentru bolnavi
3 noiembrie
ora 10.00 – Sfânta Liturghie urmată de devotiune la Sfântul Anton
ora 12.00 – venerarea relicvei
ora 14.00 – vizionare film despre Sfântul Anton de Padova
ora 16.00 – rugăciune pentru reușită la examene
ora 17.00 – rugăciune pentru o căsătorie fericită, pentru copii și pentru a avea copii
ora 18.00 – Sfânta Liturghie pentru familii și întoarcerea celor înstrăinați de familie, pentru apărarea împotriva geloziei
4 noiembrie
ora 10.00 – Sfânta Liturghie urmată de devoțiune la Sfântul Anton
ora 12.00 – venerarea relicvei
ora 16.00 – rugăciune pentru câștigarea unui process, obținerea unui serviciu
ora 18.00 – Sfânta Liturghie pentru mari necazuri
ora 20.00 – Sfântul Maslu de obște
5 noiembrie
ora 10.00 – Sfânta Liturghie urmată de devoțiune la Sfântul Anton
ora 12.00 – venerarea relicvei
ora 14.00 – rugăciune pentru dobândirea unui har deosebit
ora 18.00 – Sfânta Liturghie pentru diferite trebuințe
6 noiembrie
ora 9.30 – rugăciunea Rozariului
ora 10.00 – Sfânta Liturghie urmată de devoțiune la Sfântul Anton
ora 12.00 – venerarea relicvei
ora 16.00 – rugăciune de mulțumire și plecarea relicvei
Sfântul minunilor
Sfântul Anton s-a născut la Lisabona în 1195, iar la botez i s-a pus numele de Fernando care înseamnă „cel ce luptă pentru pace”. Încă de la vârsta de 15 ani a abandonat lumea pentru a intra în rândul canonicilor regulari, la mănăstirea „Sfântul Vincenţiu-de-Fora”. Aici se dedică îndată studiului ştiinţelor sacre, mai cu seamă teologiei „regina ştiinţelor”, ştiinţa tainelor celor mai adânci. Teologia, va scrie el mai târziu, este „o cântare veşnic nouă ale cărei dulci melodii bucură cerul şi mângâie pământul”. Se deosebeşte printr-o memorie excelentă, care uimeşte. Mai târziu în faţa cunoştinţelor sale adânci şi bogate, cei mai învăţaţi dintre eretici nu vor avea de ales decât fuga, văzând puterea cuvântului său.
Însă această mănăstire fiind aproape de Lisabona era vizitată foarte des de prietenii săi şi mai ales de părinţi, fapt pentru care nesuportând această situaţie s-a retras la Coimbra, o mănăstire mai izolată, fiind astfel mulţumit de o viaţă şi mai retrasă. Aici citea zi şi noapte Sfânta Scriptură. Însă dezamăgit cumva de luxul mănăstirii, copleşite de numeroase daruri din partea regelui, hotărăşte să intre în ordinul franciscan pe care îl stima foarte mult, iar după ce îşi termină noviciatul obţine permisiunea de a merge în Africa pentru a lucra la convertirea necredincioşilor.
Moare în 1231, la vârsta de 36 de ani. Se spune că la moartea sa mâinile negre arse de soare au devenit albe ca zăpada şi fine, delicate, cum sunt mânuţele unui copil. Faţa sa desfigurată de boală a devenit senină şi frumoasă. Trupul său răsucit de suferinţă a devenit zvelt, aşa cum arăta în tinereţe, când era sănătos. Totuşi acest trup frumos când a fost dezgropat după 32 de ani era complet transformat în cenuşă. Însă ceva rămăsese din el, şi anume limba. Acea limbă poate fi văzută şi astăzi după atâţia ani de la moartea sfântului Anton în bazilica din Padova.
(Sursa datelor despre viața Sfântului Anton de Padova – Episcopia Romano-Catolică de Iași)
Facebook
YouTube
RSS